Destul am scris despre minusuri. Sa vedem ce se intampla in unul dintre cele mai frumoase momente ale unei relatii: impacarea. Ma refer desigur la cea survenita in urma unei neintelegeri, nu la cea de dupa o despartire. Intervine sentimentul acela de "totul e bine", nimic nu imi poate strica buna-dispozitie, de cand astept momentul asta sa fim iarasi fericiti. Natura si mirajele ei...
De fapt, te simti asa pentru ca aparent problema s-a rezolvat, ai iesit din starea de stress si organismul detecteaza schimbarea , fapt pentru care esti asa incarcat de adrenalina. Am spus aparent. O problema se poate rezolva sau nu, iar cei doi sa se impace. Dar se va produce efectul bulgarelui de zapada care se rostogoleste pe un versant. Devine tot mai mare. Asa si problema nerezolvata. In timp, va capata noi valente. Asa ca decat sa se produca impacarea doar din dorinta de a nu mai exista starea de tensiune sau teama de a nu se termina relatia, mai bine te lasi de meserie. Pentru ca mai tare se agraveaza situatia, se intra intr-un cerc vicios. Principiile "lasa ca se va rezolva" sau "las de la mine sa nu il/o supar" sunt precursoarele unei relatii bolnave. O impacare trebuie sa aiba loc atunci cand cei doi accepta sa isi spuna punctul de vedere, sa ajunga la o intelegere si sa decida cum vor aborda pe viitor subiectul care a generat problema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu