In corelatie cu postarea anterioara, isi face lesne loc intr-o relatie posesivitatea. Tuturor ne place ca acea persoana mult iubita sa stea numai cu noi, sa vorbeasca numai cu noi, sa nu se intrerupa starea de magie din cauza lui x sau y. Si totusi, nu e chiar asa usor, fiecare are viata lui, preocuparile lui, prietenii lui, familia lui. Nu poti avea o relatie cum am spus si in postarea precedenta in care sa fie numai 2, departe de restul civilizatiei, pastrand legatura intr-un glob de cristal. Ar fi prea usor asa , nu ar interveni niciun impediment din exterior.
Asa ar sta treaba intr-o prima faza a relatiei.
Pe langa constrangerea resimtita, mai apar si frustrarile lui in legatura cu propria persoana. Pentru ca ceva se schimba la un moment dat, vrei sa mai faci si altceva, nu poti trai doar cu o persoana zi de zi, fara sa faci nimic altceva. Frustrarile care ies la iveala si in general posesivitatea manifestata reprezinta de fapt lipsa increderii in fortele proprii, in faptul ca partenerul/a nu crede cu adevarat, din diverse motive, in relatia voastra. Motivele pot fi lipsa increderii in sine, experiente neplacute in trecute si generalizare( ideea ca daca a patit ceva se poate intampla din nou), sfaturi de la "prieteni" in care e sfatuit/a sa nu te lase liber pentru ca exista riscuri mari, etc.
Ideea este ca pentru a putea scapa de posesivitate, de presiuni inutile in cadrul relatiei tale, mai bine ai incerca sa te gandesti ce anume te trage in jos, ce te nemultumeste pe tine ca persoana , facand abstractie de celalalt. Si sa rezolvi aceste lipsuri, altfel toate probleme tale vor iesi la iveala prin comportamentul sacaitor si uneori chiar aberant fata de partener.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu