I can t tell you how sick I am! (Big fan)
Cu fraza asta incepe filmul pe care il poate viziona oricine, indiferent daca ii place sau nu fotbalul american. Pentru ca mai presus de povestea prin care trece personajul principal, e vorba de lupta lui interioara. Regizorul atinge o coarda sensibila in evolutia oricarui om cu viata interioara, adica oricarui om care nu e bolnav cu capul. E incredibil sa constati cat de mult timp petreci cu mintea ta si nascocesti realitatea. Unii ii spun paranoie, eu ii spun oglinda vietii de pana in momentul in care ai anumite ganduri. Esti gelos? Ai probleme cu increderea in tine. De-aia stai si nascocesti povesti despre ce face partenerul in lipsa ta. Sau cu increderea in patener. Iti e frica sa spui ce simti? De fapt nu ai fost indemnat niciodata sa te exprimi liber, ti-au fost retezate toate visele? De-aia esti acum o persoana monotona care in sinea ta nu te gandesti decat la supravietuire . Sub diverse forme, nicidecum nu te gandesti la ce te-ar putea face sa zambesti.
Sa zicem ca suntem pusi intr-o situatie limita, trebuie sa spunem niste lucruri pe care nu vrem sa le spunem. Lupta aceea interioara omoara pe oricine. Sa spun, sa nu spun, sa inventez ceva...de fapt iti intrebi subconstientul cum s-ar simti mai bine, dupa ce spui ceva ce nu vrei sau dupa ce minti si lucrurile nu se schimba? Si in loc sa spui ceva in avantajul tau, te lasi influentat de ....tine. Mai precis de subconstientul ahtiat dupa homeostazia aia blestemata. Va dau un exemplu de cat de ciudata e natura umana. Dupa 3 saptamani de sesiune nu stiu ce sa fac cu 24 de ore , ma obisnuisem pe mine si pe celalalt mine sa imi ocup o mare parte din timp cu studiul minunatiilor din care dadeam examen. Acum se intreaba sefu ce facem frate cu atata timp?
Asta e o situatie in care nu e vorba neaparat de lupta interioara, ar fi si culmea, dar asa functioneaza creierul nostru dragut.
Deci, ca sa intelegeti unde a vrut sa bata tipul asta si de ce v-a aburit cateva minute, treaba e ca petrecem mai mult timp in propria minte decat in realitate, traind adevaratele senzatii, comunicand, etc. E bine sa constientizam acest lucru si sa acordam acestui timp un loc aparate. Daca tot pierdem atatea ore stand si fermentand cine stie ce idei, nu ar fi o idee buna sa iasa si idei bune? Sau daca ne confruntam cu situatie delicata, trebuie sa luam o decizie, oscilam intre 2 variante, una care e pe placul nostru dar si al celui din interior, inseamna ca e OK. Daca e doar pe placul celui din interior, hai sa ne mai gandim, ca Dumnezeule, oricum facem asta mai mult decat dormim....
