Dupa perioada in care, indiferent cat il cunosteai inainte de inceputul relatiei, te familiarizezi cu iubitul/a, exista o perioada de acalmare a relatiei. Sa fim seriosi, puteti fi cei mai buni prieteni inainte sa treceti la o relatie , tot se vor schimba lucrurile si abia atunci va cunoasteti cu adevarat. Si nici atunci indeajuns de mult, depinde acum de fiecare, cum si cat stie sa comunice.
Asadar, vine perioada de dupa inceputul relatiei care poate valora ca durata. In aceasta perioada apare fenomenul de dezamagire. Crezand ca te-ai deschis indeajuns de mult incat sa te cunoasca, te astepti sa isi explice actiunile tale. Si eventual sa iti respecte statutul sau punctul tau de vedere referitor la un anumit subiect. Si totusi, surpriza: nu e asa. Pentru ca nu sunteti la stadiul acela avansat in care chiar sa conteze ce spui pentru celalalt. Asta iarasi poate dura in functie de fiecare. Dar nu te astepta ca odata ce manifesti intelegere, incerci sa il/o ajuti si te deschizi, vei primi acelasi tratament. Da, pe undeva ar fi numai bine sa ti se intoarca aceste lucruri.Nu pot sa le numesc servicii. Sunt gesturi si actiuni cu care relatia functioneaza si fara de care nu ar merge, alaturi de comunicare. Dar multi uita asta, relatia merge daca ambii contribuie, daca ambii se implica, daca ambii investesc. E adevarat ca ti-ar conveni sa fii cu cineva care sa faca totul si tu doar sa fii parte integranta, si asta se intampla la destule relatii care schioapata. De ce trebuie ca unul sa investeasca energie, timp, eventual bani si sa stabilizeze o relatie sanatoasa, iar celalalt sa vina la sfarsit sa se aseze la masa? Pentru ca nu toti stim ca pentru a primi ceva mai intai trebui sa oferi. Si cel care a tot oferit si nu primeste va ajunge intr-un anumit moment la capatul rabdarii si ce se va intampla? Inevitabilul: va cere ce nu a primit. Cui? celui care nu a stiut si nu stie nici la momentul despre care vorbesc sa ofere. Pentru ca nu i s-a spus ca trebuie sa invete lectia asta foarte importanta. Primul are inca resurse si va vrea sa profite de ele, dar acolo unde este apreciat pentru ce face , nu unde e secat de energie. Adica la cineva care adopta aceeasi pozitie.
Un exemplu elocvent schiteaza o problema a celui relaxat sa il numim. Are o problema.... incredibil, dar nu el e cel care face eforturi pentru a scapa de ea, ci partenerul. Care poate ca a avut aceeasi problema si stie sa scape de ea sau pur si simplu exista dorinta de a-si vedea persoana iubita in regula. Si face diverse in sensul asta, dar se va lovi de un obstacol la care nu s-ar gandi niciodata. Exact cel care are problema. Si apar intrebarile:
Eu de ce incerc sa ajut daca imi doresc mai mult sa se rezolve decat cel in cauza?
Chiar e bine sa traiesc cu o persoana care are probleme si nu face nimic sa sape de ele?
Astea si multe altele. Nu are rost sa intram in capitolul despre problemele celui care actioneaza, se subintelege ca o persoana care nu e capabila sa isi rezolve propriile greutati nu va putea sa il ajute pe celalalt. Bine, nu va spune ca nu poate, ci va gasi diverse scuze sau va uita, si in cele din urma isi va da seama ce faptul ca e incapabil sa ajute atata timp cat nu are o viata cat de cat ordonata din toate punctele de vedere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu