In varf

       E liniste. Esti doar tu si colegul de drumetie. Va asezati pe o piatra sa va odihniti, urcarea v-a stors de energie. Te uiti in jurul tau si vezi varfuri mai mici, la zeci de km departare. E senin, dar lipsa adapostului se simte, curentii sunt foarte puternici. Te intinzi pe spate, ai vrea sa te odihnesti dar bucuria este prea mare. Esti acolo unde ti-ai dorit, visul a devenit realitate, mai sus de atat nu se putea, esti atat de sus ca resimti lipsa oxigenului.
      Si totusi, de unde atata energie? Ai toate motivele din lume sa cazi lat si sa dormi, dar tu esti prea captivat de ce vezi. Te aflii pe acoperisul lumii, sau cel putin asta vezi. Ai mai urcat si pe alte varfuri, dar bucuria reusitei a capatat o intensitate aparte. De fiecare data cand ajungi in varf te bucuri pentru realizare si iti faci planuri pentru coborare, acum insa ai vrea sa ramai cocotat acolo sus, simti ca esti mai aproape de cer, iar locul din care privesti natura si muntii te face stapanul lor. Simti ca ai rapus cel mai inalt adversar cu care te-ai luat la tranta si acum ii privesti victorios din varful sau pe fratii lui mai mici care parca se inclina in fata ta.