Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cum ne alegem partenerul

Recunosc, am fost "indemnat" sa scriu despre subiectul acesta dupa ce am dezbatut problema pe profilul de socializare al unui tovaras din corabia seductiei. Pai da, ne alegem intr-un fel partenerul, uneori rational si total constient , alteori pur si simplu alege subconstientul pentru noi. Uita sa ne mai intrebe daca e ok ce alegere face, ne anunta la final :vezi ca ti-am gasit partener.
Primele referinte despre atractie in viata fiecaruia dintre noi incepe in copilarie. Mai intai parintii de sex opus sunt modele de urmat in cautarea partenerului. Sunt perfecti, nu? Nu cred ca exista cineva care sa isi critice parintii la 5 ani. Si asa vrem sa fie si partenerii nostri. Vrem sa ne faca fericiti.
Deci cautam perfectiunea, aici fiecare intelege in felul propriu . Ca pentru mine poate conteaza mai intai fizicul, vreau sa arate tipa intr-un anumit fel si pentru altcineva conteaza doar sa fie o fire calma, rabdatoare si intelegatoare, indiferent de culoarea parului sau a ochilor.
Iar primii cu care ne intalnim in viata si ne fac fericiti sunt parintii. Apoi conteaza cat ii idolatrizezi si cu cata obiectivitate ii privesti, pentru ca uneori nu sunt chiar cum ii vedem noi sau cum vrem noi sa fie , si asta ne poate afecta viitoarea relatie. In sensul ca privim partenerul cu aceeasi viziune , cu subiectivism, iar realitatea de multe ori este alta.
Parintii sunt mult mai importanti in alegerea partenerului decat se crede. Un baiat apropiat multi ani de mama sa poate avea tendinta sa caute femei mai inaintate in varsta pentru o relatie, la fel si cazul fetelor apropiate de tata, care isi doresc barbati mai in varsta cu 10-20 de ani. Poate numai din dorinta de a simti aceeasi protectie pe care o simt cand sunt cu tatal lor.
Cautam si alte repere, un studiu arata ca oamenii au 2 predilectii: cei care sunt multumiti de propria persoana cauta parteneri cu cat mai multe trasaturi ( fizice si nu numai) comune, iar cei care sunt constransi de anumite evenimente sau nu manifesta o multumire si respect de sine prefera parteneri cu cat mai multe trasaturi opuse . Tocmai pentru a suplini neajunsurile propriei persoane pentru ca, nu-i asa, o relatie se bazeaza si pe ajutor reciproc. Mai bine zis, si din acest motiv ne angajam in relatii, ca sa primim si sa oferim .
Am vorbit de legatura cu parintii, iar daca ne alegem partenerii in acel fel e ceva inconstient, mai mult dobandit pe parcursul copilariei. Daca ne referim la cautarea in functie de propria persoana, atunci ne inscriem in sfera rationalului si a propriei cunoasteri.
Peste toate insa primeaza o serie de reactii chimice care au loc in organismul nostru, soldate cu descarcari de hormoni , reactii corelate cu cele 5 simturi . In urma producerii lor, putem spune ca ne atrage o anumita persoana suficient de mult cat sa vrem o relatie cu ea.
Aceste reactii chimice iarasi apar la fiecare , in functie de nevoile sale, de educatia primita, de ceea ce gaseste interesant la altii, etc. Asta nu ar fi ceva grav, suntem construiti sa atragem si sa fim atrasi, legea naturii spune ca trebuie sa convietuim cumva in niste comunitati bine-structurate.Adica familii. Grav este cand nu ne dam seama de celebrul fenomen , "valul". Si mergem spre cine ne poarta privirea si ogranismul.Sau nevoile si educatia, iar atunci au loc cele mai mari dezamagiri .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu