Relatia (partea a7-a)

Suntem facuti unul pentru celalalt sau suntem atat de diferiti incat nu exista cale de mijloc?

Fiecare are viata structurata individual. Adica eu sunt crescut de parintii mei care au conceptia x despre subiectul y. Tu esti crescuta de alti parinti cu alte conceptii si alte idei despre acelasi subiect. Apoi, cand iti formezi personalitatea si ai propriile idei, in functie de parinti, anturaj, propriile convingeri, experienta, traume etc, te astepti sa gasesti pe cineva cu exact aceleasi convingeri? E foarte greu , dar nu imposibil.
Din motivul asta e bine daca te intereseaza o relatie de mai mult de 2 saptamani sa va intalniti si sa va cunoasteti, sa vedeti ce conceptii aveti, ce va place, ce anume puteti face impreuna, etc. Pentru ca doua persoane crescute in 2 medii complet diferite, care au acumulat idei fara niciun numitor comun, frecventeaza locuri diferite , au prieteni de cu totul alta natura unul fata de celalalt nu vor gasi o legatura, poate doar cu exceptia celei fizice. Daca se intalnesc doua caractere puternice sansele ca relatia sa mearga scad si mai mult. Exista mereu discutii care pot parea banale, dar de fapt e vorba de convingerea cuiva, de punctul lui de vedere. Si din moment ce ai o relatie cu acea persoana, e indicat sa ii si respecti ideile.
Asta a fost extrema negativa. Ce se intampla insa daca nu sunt 2 personalitati puternice, si totusi exista idei complet diferite? Cel mai puternic va domina si il va modela pe celalalt dupa caracterul sau. Asta e chiar mai rau decat situatia prezentata anterior, pentru ca cel dominant se va satura de copia fidela si va renunta la relatie. Iar celalalt e dat peste cap, se simte vulnerabil, "in aer", poate cadea in depresii sau crize timp de luni sau ani. Si exista cazuri in care oameni slabi au fost transformati de altii mai puternici in marionete, au fost parasiti si au ramas cu traume pe viata, neputand sa isi reformeze caracterul . Pentru a preveni astfel de lucruri e bine sa stii semnificatia cuvantului "compromis" si limita pana la care sa il aplici.
Ultimul exemplu are legatura cu iubirea si stima  de sine. Cel care se considera valoros, este independent ca gandire si nu numai si stie ca nimeni nu e mai important decat propria persoana nu poate cadea in capcanele unei astfel de relatii.
Revenind la o situatie mai putin dramatica, desi cei doi se inteleg, nu pot avea aceleasi idei despre orice. Asa ca aici intervine compromisul, in care depinde cat de egoist esti si cat poti sa accepti parerea celuilalt. Chiar daca va cunoasteti dinainte de a incepe relatia, acum lucrurile stau altfel, altele sunt pretentiile, parerile sunt puternic aparate. Si in functie de subiect e bine ca fiecare sa considere cat anume sa accepte parerea celuilalt. Evident, neintelegerile legate de conceptii sau pareri diferite se rezolva prin comunicare, prin argumente, nicidecum prin masuri extreme.